Crestin-democratia intr-o Romanie ortodoxa!

Buna ziua,

Astazi va supun atentiei dumneavoastra asa cum v-am promis un subiect interesant prin tema pe care o propune materialul . Dupa cum stiti astazi in Romania sunt foarte multe partide care s evor a fi crestin-democrate iar materialul tocmai la asta se refera si anume la abordarea religioasa a dezvoltarii acestui curent in Romania.

Va invit sa lectcturati cu placere materialul si sa va lasati comentarile.

Asteptam si alte materiale pentru a fi publicate si comentate.



Crestin-democratia intr-o Romanie ortodoxa!

În România se cunoaşte rolul important al pastorului reformat al minorităţii ungare, Laszlo Tockes, în declanşarea revoluţiei române din decembrie 1989. Criticând anumiţi capi ai Bisericii compromişi prin legăturile lor cu securitatea şi cu regimul comunist, şi protestând împotriva distrugerii satelor, acesta este expulzat din parohie, fapt care va fi, mai târziu, unul dintre motivele a ceea ce avea să urmeze, şi anume Revoluţia sau lovitura de stat din 1989.

Un rol important a jucat chiar Patriarhul Teoctist, care a arătat în toată această perioadă, de dinainte şi după Revoluţie, o serivire totală a intereselor celor care au guvernat. Însă, în cadrul Bisericii române există şi alte păreri vis-a-vis de opiniile Patriarhului, care deocamdată sunt în minoritate.
În ceea ce priveşte Biserica Ortodoxă Română ca întreg, ca biserică naţională apropiată de popor, ea s-a grăbit să beneficieze de reformele din secolul XV – XVI, prin traducerea în limba oficială a Bibliei, preoţii nefiind şcoliţi la şcoli europene, ei învătând în chiliile de pe lângă mănăstiri. Legătura dintre biserică şi neam a fost cimentată prin utilizarea unei limbi înţelese de toţi.Biserica ortodoxă a beneficiat mai mereu de avantajele ce decurgeau din relaţia pe care a dezvoltat-o cu puterea din cele mai vechi timpuri şi până astăzi însă, în aceeaşi măsură, a cunoscut şi dezavantaje prin impunerea unor mitropoliţi şi episcopi. Tradiţia acestor raporturi urcă până la Constantin cel Mare, în secolul al IV-lea şi caracterizează întreaga noastră istorie. Iar dacă în urma sprijinului acordat de către stat Bisericii, nu rareori acesteia i s-au impus în schimb unele conditii.

Pe de alta parte însă, Religia Catolică minoritară în ţara noastră a jucat un rol important în rezistenţa anticomunistă. Ea s-a bucurat şi se bucură de un mare prestigiu datorat martirajului din trecut şi poziţiilor foarte ferme ale arhiepiscopului de Bucureşti, care a condamnat şi condamnă atitudinile “puterilor” de după 1989.

Revenind la viaţa politică, putem spune că doctrina creştin-democrată reprezentată în România de către PNŢCD la inceput iar dupa si de alte partide, s-a dezvoltat mai greu, fiind chiar un curent în plină dezvoltare, neavând timpul fizic necesar desăvârşirii sale, pe de o parte, iar pe de altă parte, nebeneficiind, ca şi în celelalte ţări din Europa, de sprijinul sindicatelor şi Bisericii. Cu tote acestea, dacă urcăm la originile PNŢCD, putem observa faptul că în momentul formării celor două partide fondatoare ( PŢ şi PNR ), acestea aveau în componenţă atât sindicate cât şi diverse asociaţii.
În toată această perioadă, aşa cum afirmam şi mai sus, Biserica Ortodoxă preferă o relatie de aservire uneia în care ar fi trebuit să slujească unui crez curat, ajutând la nevoie pe cei aflati la greu, indiferent de culoarea politică.
România, ca şi ţară majoritar ortodoxă, nu este singura în care creştin-democraţia întâmpină probleme în afirmare, ei alăturându-i-se majoritatea ţărilor din Sud Estul Europei ( ţări eminamente ortodoxe), excepţie făcând ţările de religie catolică ( Polonia, Ungaria ). În aceste ţări credincioşii şi conducătorii respectivelor Biserici au avut un rol important în decursul istoriei, inclusiv în perioada comunistă.
Problema care se pune astăzi în România, la saptisprezece ani de la căderea comunismului, este că Înalţii Prelaţi trebuie să se desprinda de avantajele oferite de puterea politica, atitudine care înclina balanţa în favoarea puterii. Imperativele de actualitate impun, în primul rând, o mai mare independenţă faţă de stat, fapt care implică şi o delimitare a domeniilor.

După anul 1989 în viaţa instituţiilor de profil s-a profilat o linie socială cu precădere spre ajutorarea bătrânilor, copiilor şi altor categorii defavorizate. Din punct de vedere politic, acesta trebuie să se mărginească la o valorificare a efectului gândirii şi trăirii creştine, într-un ansamblu de reguli practice care să garanteze personalitatea omului, libertatea, solidaritatea, şi respectul reciproc.
O politică creştină s-ar putea denumi ca o doctrină care are ca misiune principală realizarea binelui natural al comunităţii şi se va inspira în principiile sale din creştinism. Făcând o paralelă între cele două planuri, politic şi creştinism, putem spune că Biserica vizează mântuirea, iar regimul politic trebuie să asigure existenţa unor condiţii mai umane pentru toţi cetăţenii săi.
Un regim politic poate să fie inspirat de gândirea creştină, dar trebuie să işi aibă fundamentul în credinţa în Dumnezeu.
Ori toate acestea nu se regăsesc şi în societatea românească de astăzi, deoarece Biserica Ortodoxă preferă un rol mai mult de comunicare decât un rol de implicare sau măcar de îndrumare a puterii indiferent care ar fi aceea, spre punerea în practică a fundamentelor lui Dumnezeu.
Totusi, chiar dacă curentul creştin-democrat nu este specific ţărilor ortodoxe putem afirma cu convingere faptul că doctrina cea mai apropiată de realitaţile societăţii poate fi creştin- democraţia deoarece, social-democraţia consideră persoana umană deja formată, oferindu-i acesteia soluţia precum protecţia categoriilor sociale or, soluţia este mai apropiata de latura materială, soluţii petru rezolvarea problemelor materiale, sociale, pragmatice, extrem de telurice, chiar egoiste, am putea spune.
În schimb, creştin-democraţia este axată pe triada familie- bisericaă– şcoală, şi prin care desăvârşirea personalităţii umane este un ţel permanent, suprem, personalitatea umană urmâd să fie armonizată atât la nivel individual cât şi social urmărindu-se mai mult latura afecivă, spirituală, de comuniune a omului cu societatea şi membrii săi, de într-ajutorare.

Practic, creştin-democraţia îşi începe lucrarea de la bază, oferind un adevărat suport tuturor categoriilor sociale, etnice, culturale şi chiar religioase.Chiar şi în acest context ortodoxia românească are mai degrabă tendinţe social-democrate, căci asigurarea unui trai decent prin dependenţa de stat, este un fapt confortabil pentru Biserica românească.

Echipa tinerilor politologi de centru-dreapta va saluta!